irina scrie:mortal casalul ala. am murit de ras

dar si de adminatie.

Concluzia este ca e gresit sa zicem ca unii oameni sunt niste caini. Pentru ca cu caini te poti intelege si colabora mai bine decat cu oameni.
La acesti oameni trebuie sa le zicem porci.
Cu porcu nu poti sa faci nimic. El e totdeauna un porc si nimic mai mult. Specificul porcului este ca mananca mereu cacat. Atat stie el, sa manance cacat!
Oda porcului
Dupa Loviluţie-un purcel de soi
A plecat din ţara plină de noroi
Şi-a pornit afaceri, lucru cunoscut,
În comerţ si in programe, zis şi făcut.
Cu un pic de minte, cu puţin noroc,
Cu o şpagă mică, fiindcă era loc.
A prins vad de târlă într-un loc de soi
Şi-a pornit comerţul, cum e pe la noi.
Timp n-avea de târlă deci voia pe "tron"
Unul care-n lipsă-i să fie patron,
Îl voia şi tÂnăr, şi băiat isteţ,
Să ştie şi-o limbă, să n-aibă păr creţ,
Şi-a găsit alesul, ce să mai întorc
Şi a uns în scaun un preatânăr porc.
Ia dat mână largă, să umple ograda
Şi slujbaşi aduse, şeful cu grămada,
A adus şi raţe, gâşte, pui, curcani,
Şi-a purces la treabă ca să facă bani.
Porcul el săracul, aducea furaje
Aşteptând profitul, fără să se bage,
Dar în timp ce vremea se scurgea la vale
Profitul sperat nu-i venea în cale...
L-a chemat la stână mistretul pe...şef
Şi l-a luat în bâză în propriul fief
Şi măsura nouă a fost luată iute:
A tăiat ograda în felii mai multe,
A dat-o-n chirie că e mai uşor
Sa ia de la alţii decât să faci spor.
Porcul, plin de sine, umbla prin ogradă
Cerând bani la alţii şi hirtii, să vadă
Cum să mai obţină bani de cheltuială
Din chirii nefaste să îşi facă fală.
Veni iar porcul înterbând cu foc
De ce din furaje nu mai e deloc.
Porcul iar mai cere, zice că va face
Dă cu râtu-n toate, urlă ca un drac,
Se poartă de parcă ar fi el mare sef
Când de fapt purcelul, avea părul creţ.
Urlă la găina care face ouă,
Ceartă raţa veche parcă ar fi nouă,
Strânge toti godacii, şefii de ocol
Ca mai mult să-i crească cifra de obol.
Nervii lui de rasă sunt întinşi-oţel,
Urlă fără noimă la un biet purcel
Îi ieşi în cale boul, ce la car
Trage cu nădejde, spornic şi cu har,
Şi se răţoieşte cu ton de mujic
La boul ce trage: să se facă mic!
A bătut din pinteni, a dat ca să muşte,
S-a umplut de baligi, a călcat în troacă...
Dar porcul nostru a aflat şi-n grabă
S-a întors din lume, iarăş în ogradă
El l-a luat cu lanţul, l-a dus la satrap,
Înspre hala mare, drept la un casap.
Când porcul nostru se uita în vânt
Fără să-i acorde ultimul cuvânt
Îşi şopti în buze, cu voce cam tare,
Săltându-şi alene fizicu-n picioare:
Chiar dacă e basna, mare alb sau york
Orişice s-ar spune, porcul e tot porc.
Mi-a priit vacanta asta, am descoperit ca am talent la poezii, mai ales la ode.