Războiul de independenţă al Greciei
După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care încercau să-şi recapete independenţa. În 1814, a fost înfiinţată o organizaţie secretă numită Philiki Etairea (Eteria sau Societatea prietenilor), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene şi Constantinopole. Prima dintre aceste rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Ţara Românească, dar a fost rapid înăbuşită de otomani. Evenimentele de la nordul Dunării i-a făcut pe grecii din Peloponez să declanşeze acţiunea lor revoluţionară pe 17 martie 1821, când locuitorii din Peninsula Mani au declarat război Imperiului Otoman. Până la sfârşitul aceleiaşi luni, întregul Peloponezul era cuprins de revolta împotriva turcilor. În octombrie 1821, grecii conduşi de Theodoros Kolokotronis au cucerit oraşul Tripolitsa. Revolta din Peloponez a fost urmată în scurtă vreme de rebeliuni în Creta, Macedonia şi Grecia Centrală, rebeliuni care au fost însă rapid înăbuşite. Între timp, o flotă elenă încropită în grabă a reuşit să obţină o serie de succese împotriva marinei otomane în Marea Egee şi a împiedicat sosirea întăririlor turce trimise pe calea apelor.
